"Un Crăciun cu aventuri", de Irina Gemeș, 10 ani

 

                     

Iarna s-a așternut peste satul Bluxenlirg, care era înconjurat de trei păduri pe care nu le puteai cuprinde cu privirea. În mijlocul satului se înălța un munte asemenea unui brad de Crăciun, imens, îmbrăcat în haine de iarnă. O parte a muntelui era plină de zăpadă, pe când cealaltă era mai degrabă ocupată de roci.

De curând, se mutase în Bluxenlirg o fată pe nume Cassandra, în vârstă de 14 ani, care era extrem de curioasă. Fetița și familia ei nu se plângeau niciodată de avalanșele mari, întrucât ei trăiau pe partea pe care erau mai multe roci decât zăpadă. Maria, mama Cassandrei, gătea bucate pentru marea sărbătoare, în timp ce Andrei, tatăl fetei, făcea ultimele decorațiuni de Crăciun. Acesta avea talent la lucrul manual.

Cassandra era mândră că poate trăi într-un asemenea sat! Cu toate că era fericită împreună cu familia ei, simțea lipsa prietenilor și a aventurilor. Nu a avut mult timp să iasă în sat și să își facă prieteni, așa că i-a venit o idee pe care trebuia neapărat să o pună în aplicare. A mers în camera ei, care era situată lângă sufragerie, s-a îmbrăcat cu haine cât mai groase, inclusiv cu piesa de rezistență, căciulă ROGVAIV care contrastează perfect ciuboțelele albe ca laptele.

Cassandra a rămas uimită de cât de frumos era decorat satul și câți copii erau afară! Era foarte fericită că putea să își facă prieteni printre aceștia. La un moment dat, a văzut un grup de copii care rupeau crengile copacilor înghețați.

Cassandra s-a întristat pentru răutatea copiilor, gândindu-se că oricum, de abia rezistau iernilor grele, așa încât faptele copiilor le făceau și mai mult rău.

Deodată a zărit un grup de 5 copii care își povesteau aventurile de prin taberele de vara. S-a dus cu nerăbdare spre ei.

- Bună, mă numesc Cassandra și am 14 ani!

- Bună! Ești nouă pe aici, nu este așa? îi răspunse o fată.

- Da, ieri m-am mutat. Pe tine cum te cheamă?

- Scuză-mă, nu m-am prezentat! Mă numesc Alexandra Shida și am 15 ani, iar aceștia îmi sunt amicii!

Alexandra le-a făcut semn prietenilor săi să se prezinte.

- Mă numesc Teodora Dervonto și am 11 ani.

- Pe mine mă cheamă Andreea Grisky și am 13 ani.

- Hai, Alex! Prezintă-te odată! Nu avem tot timpul din lume, spuse Alexandra.

- Mă numesc Alexandru Harcont și am 13 ani.

- Încântată de cunoștință! Puteți să îmi spuneți Cass.

- Sigur, eu îți zic așa cât timp mie îmi spui Ale.

- Ați dori să ne jucăm ceva? spuse Teodora.

În loc de un răspuns, Alex a spus încurcat:

- Ale...

- Da, ce dorești?

- Cred că a fugit Crumbs...

- Cum adică?! Trebuia să ai grijă să nu plece, Alex! Nu degeaba te plătesc 1 leu pe an!

- Cred că s-a dus în Pădurea Spiritelor Bune, spuse Andreea.

- Am auzit că în vremea Crăciunului, spiritele bune se transformă în spirite rele, spuse Teodora.

- Copii! se auzi din depărtare un strigăt.

- Salutare, Maya! Ai venit fix când nu trebuia!

- Da, sigur, cine este această fată așa de înaltă? zise Maya.

- Se numește Cassandra și acum face parte din grupul nostru! îi răspunse Ale.

Dinspre Târgul de Crăciun se auzea o voce groasă de bărbat.

- Mă întreb ce se întâmplă, parcă târgul se deschide la ora 20, spuse Maya.

- Maya, e 19:59

- Părinții au zis să fiu la târg, a spus Andreea speriată.

- Bine, Andreea, mergi  la târg. Mă duc eu să îl caut pe Crumbs, zise Ale.

- Vin și eu!  Nu te las singură, adăugă Cass.

În afară de Ale și Cassandra, ceilalți copii s-au dus la târg.

- Deci unde e pădurea aceea? a întrebat Cassandra.

- Urmează-mă, știu eu unde este, a spus Ale.

Fetele eu început să se îndrepte spre Pădurea Spiritelor Bune sau mai bine zis spre Pădurea Spiritelor Rele. Când au ajuns în pădure au înghețat. Până la urmă era luna decembrie, deci era de așteptat să fie frig. Deodată, le-au apărut în față trei siluete negre și înalte, de parcă aveau 4 metri.

Fetele au început să fugă cât de repede puteau, dar spiritele erau mai rapide. La un moment dat le-a ieșit în cale o prăpastie, însă, din fericire exista o frânghie care o străbătea. Ele s-au gândit să se apuce de sfoară și au sperat că nu o să cadă în prăpastie.

- La trei sărim?

- Da. Atâta timp cât nu murim sunt de acord.

- Unu, doi...

- Trei!

Copilele au ajuns cu bine pe partea cealaltă. Credeau că sunt în siguranță, însă se aflau în Pădurea Toxică. Numele ei se datorează faptului că în mijlocul său există un lac al cărui lichid te poate transforma în gheață și care emană un gaz dăunător.

- Ale, ce este acel gaz albastru?

- Pune-ți repede gulerul pe nas și ai grijă să nu respiri gazul acesta.

Cassandra a ascultat-o și a spus:

- Mă întreb dacă Crumbs este bine...

- Dacă nu este, eu dau în judecată toate pădurile!

- Ale, oricum vine Crăciunul, deci totul o să fie bine.

- Fix Crăciunul o să repare totul, a spus Ale pe un ton ironic.

- Crăciunul aduce magie!

Fetele au explorat locul până când au observat un semn care ducea spre a treia pădure, numită Pădurea Spiridușilor. În momentul în care au intrat în zona nouă, treizeci de spiriduși au sărit pe ele și voiau să le devoreze, dar norocul a fost faptul că fata cea nouă știa cum să scape de ei pentru că la vechea școală a învățat cum să se apere.

- Cass, eu zic să mergem la copacul cel bătrân.

- Sigur. Câți ani are?

- Are cam 100 000 de ani.

Cele două fete au mers cât mai precaut posibil spre copacul cel bătrân, ca să nu le vadă spiridușii înfometați. Când au ajuns la destinație au văzut prin copac o poartă ruginită, dar înainte să o deschidă, au auzit o voce melodioasă dinspre vârful copacului.

-Ce se aude? a întrebat Cassandra.

-Cred că ne joacă mintea feste, a răspuns Ale.

-Nu, dragele mele, nu va joacă mintea feste, a răspuns o voce necunoscută. Cassandra, sunt eu, Zână iernii. Eu aduc atât iubirea și speranța, cât și spiritul Crăciunului.

-Dar, dragă  Zână,  n-ai văzut copiii de pe străzi cum rup crengile copacilor și batjocoresc animalele? a întrebat Cassandra.

-Ba da, scumpă copilă. De Crăciun, ei o să primească o singură ciocolată, pentru că au un suflet rău. Voi două sunteți diferite: țineți la animale și la natură, întrucât dacă nu v-ar fi păsat de ele, nu ajungeați atât de departe.

-Știți cumva unde este Crumbs? a întrebat Ale.

-Câinele tău drag este în siguranță și dacă voi nu aveați curaj să mergeți și să va aventurați de dragul unui câine, nu ați fi primit această recompensă.

-Mărită Zână, singura mea dorință de Crăciun este să îmi primesc câinele înapoi.

Deodată, Zână a început să radă.

-Scumpo, dacă treci prin această poartă o să îl găsești.

Copilele au mers prin poarta ruginită și au ajuns într-o altă lume, Lumea Crăciunului. Acolo erau mii de elfi care făceau ultimele ajustări pentru noaptea de sărbătoare. Se puteau vedea și renii, care îl aveau pe Rudolf în frunte și care se pregăteau de marea călătorie.

Obiectivul fetelor era să îl găsească pe Crumbs și nu aveau de gând să se lase bătute. S-au uitat în jur și au văzut o casă din turtă dulce cu o placă din caramel pe care scria „Casă lui Moș Crăciun”. Când au văzut cât de repede pășeau fetele spre casă, elfii au rămas uimiți. În clipa în care au ajuns la ușa, le-a ieșit un elf violet și morocănos în față.

- Ce faceți aici, copii?

- Îl căutăm pe Moș Crăciun!

- Desigur, duceți-vă, le-a spus, primindu-le în casă.

Fetele au intrat și l-au văzut pe Crumbs lângă Moș Crăciun.

-  Crumbs! Ce dor mi-a fost de tine!

-  Ho-ho-ho, în sfârșit ați sosit! Va așteptam!

-  De unde știai că venim? a întrebat Cassandra.

-  Mi-a spus Zână Iernii!

-  De ce spiritele și spiridușii au un suflet rău? a mai adăugat Cassandra.

-  Ho-ho-ho, răutatea era blestemul vrăjitoarei de pe munte!

-  Cum se poate distruge acest blestem?

-  Trebuie să urcați muntele până în Ajunul Crăciunului. Aceasta este singura variantă.

-  Bine, Moșule, îl luăm pe Crumbs și plecăm, pentru că mai avem doar 2 ore, a spus Ale.

-  La revedere, copii!

Dintr-o bătaie de palme, fetele și Crumbs erau deja pe munte. Au mai mers puțin până când au văzut cabană vrăjitoarei, apoi au bătut la ușa ei, dar nu au le-a deschis nimeni, așa că s-au gândit să încerce să o deschidă, cu toate că bănuiau că nu este o idee prea bună... Se pare că ușa nu era încuiată! Fetele au intrat în casă și au văzut o bătrână care le-a spus:

-  Bună, copii!

-  Bună ziua! a spus Cassandra. Dumneavoastră sunteți presupusa vrăjitoare?

-  Eu sunt doar o bătrână! Sora mea a fost vrăjitoarea cea rea, dar fix înainte să veniți voi ea s-a făcut bucățele! Acest lucru se datorează faptului că ați trecut prin cele trei păduri. Bunătatea voastră și dragostea față de Crubs v-a ajutat să rupeți blestemul și să faceți vrăjitoarea să dispară.  

-Am distrus blestemul! a exclamat Ale.

Fericite și pline de speranță, fetele au coborât de pe munte cântând colinde. Erau acompaniate de lătratul lui Crumbs, iar de la fiecare casă li se mai alăturau copii. Vocile lor se auzeau în tot satul și toată lumea se strânsese în centru, lângă bradul de Crăciun.

În dimineața următoare, când s-a trezit, Cassandra s-a uitat pe geam și a strigat de fericire, văzând cât de frumos ninge. Pe vârful muntelui se zărea pentru prima dată căbănuța bătrânei. În mintea fetei deja începea o nouă aventură și de abia aștepta să se vadă cu Ale.

                                                                                     Sfârșit

***Povestea a fost scrisă pe parcursul cursului de scriere creativă „O poveste de Crăciun”, organizat de Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș în perioada noiembrie-decembrie 2021. 

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest text nu poate fi reprodusă sau utilizată în orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, fără permisiunea scrisă a coordonatoarelor acestui proiect, Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș (contact: office.mindgift@gmail.com). Orice nerespectare a acestor prevederi duce în mod automat la răspundere penală față de legile naționale și internaționale privind proprietatea intelectuală.