Bună! Mă numesc Aubrey și am doisprezece ani.
Când eram mică, mama mea îmi spunea mereu povești, cum ar fi: „Scufița Roșie” sau „Robin Hood”. Le-am iubit, dar nu știam că una dintre poveștile mele preferate, „Cristalul de gheață”, se baza de fapt pe evenimente din viața reală. Sunt sigură că ai auzit de ea. Este o poveste veche despre o fetiță care găsește acest tărâm al minunilor de iarnă, dar în mijloc, există un cristal mare, negru, care atrage fiecare ființă vie către el. Pare un gol nesfârșit. Nu știu sigur de ce, dar astfel de povești m-au fascinat întotdeauna.
Când am aflat că povestea „Cristalului de gheață” era reală, am rămas uluită. Am căutat imediat pe Google unde a avut loc și am aflat că întâmplările s-au petrecut în Canada. M-am gândit la faptul că iarna aceasta, eu și mama mea vom merge acolo. Am fost încântată.
Acum, aștept cu răbdare în pat, să se trezească părinții mei, ca să ne pregătim de plecarea la aeroport.
Sunt în avion chiar acum. Tremur literalmente de entuziasm. Mama și cu mine vom avea o săptămână întreagă pentru noi, sus, la munte. Mi-a promis că vom petrece week-end-ul lângă Cristalul de gheață.
Am ajuns în Canada. Este mult mai frig decât acasă, dar mă așteptam la asta. A început să ningă! Cerul este de un alb pur, iar la fel o să fie și pământul în curând. Este superb! Eu și mama mea am plecat spre hotel. Când am ajuns, m-am băgat imediat în pat. Am dormit până dimineața următoare.
Când m-am trezit, era ora 8:30 și mama plecase să ia micul dejun. M-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat și m-am dus pe terasă. Copacii erau acoperiți cu zăpadă, la fel si asfaltul, iar din cer continuau să cadă fulgii de nea. M-am dus jos și m-am întâlnit cu mama. Am mâncat împreună, iar după aceea am pornit spre mașină. Ea a condus, iar eu am stat pe bancheta din spate. Geamul era aburit, iar bancheta era caldă. Mai aveam puțin și adormeam, când mașina a început să urce. Ne aflam la cinci minute distanță de Cristalul de gheață.
Temperatura a scăzut drastic, dar în mașină era cald și bine. Am ajuns la Cristal. Era frig, dar superb. Cristalul stătea în centrul locului, maiestuos. Am ieșit din mașina rapid și mi-am pus geaca de schi pe mine. Mama era deja gata și am pornit spre centrul turistic. Acolo am primit o hartă, niște mănuși speciale și niște ghete, care să ne împiedice să alunecăm.
Ne-am pus mănușile și încălțările, apoi am plecat spre coada imensă. Când în sfârșit am ajuns la sfârșitul cozii, ni s-au dat două bilete. Ne-am înghesuit, împreună cu un grup de turiști, într-un autobuz și am plecat. Când am ajuns la baza muntelui, am fost duși la o căsuță, unde am primit fiecare, câte un lănțișor albastru sclipitor, care avea un pandantiv în formă de cheie. Era de un albastru aparte. Nici măcar cerul pe timp de vară nu avea aceeași culoare.
Ni s-a spus că aceste lănțișoare sunt de fapt chei pentru a intra în Cristal și că sunt și dispozitive de urmărire, în caz că ne pierdem. Un val de adrenalină a trecut peste mine și împreuna cu mama am fugit spre telecabine.
Am așteptat ceva timp în ele, aproximativ 10 minute, cred. Când am ajuns sus, am coborât și ni s-a spus să urmărim săgețile către o poartă magnifică. Cu toții am trecut prin ea și ne-am îndreptat spre o terasă. Acolo, mama mi-a spus că fața mea, a cărei expresie transmitea fericire, face cât o mie de cuvinte.
Cristalul era la câțiva metri în fața noastră. Nu e voie să ne apropiem de el, deoarece, ca în poveste, atrage tot ce mișcă pe o rază de zece metri pătrați. Este masiv și de un negru adânc. Pare să nu aibă sfârșit. Este spectaculos! Toți oamenii au rămas fără vorbe. Câteva păsări zburau cu mult deasupra cristalului.
Eu și mama am plecat spre restaurant. Priveliștea era superbă. După ce am terminat de mâncat, am plecat spre telecabine. După ce am ajuns înapoi în parcare, ne-am urcat în mașină. Eram tristă că ziua era pe sfârșite, dar în același timp eram mulțumită. Mama a condus până la hotel. Ajunsă în cameră, mi-am pus capul pe pernă și am adormit instant.
Sfârșit
***Povestea a fost scrisă pe parcursul cursului de scriere creativă „O poveste de Crăciun”, organizat de Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș în perioada noiembrie-decembrie 2021.
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest text nu poate fi reprodusă sau utilizată în orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, fără permisiunea scrisă a coordonatoarelor acestui proiect, Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș (contact: office.mindgift@gmail.com). Orice nerespectare a acestor prevederi duce în mod automat la răspundere penală față de legile naționale și internaționale privind proprietatea intelectuală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu