A fost odată ca
niciodată, departe la Polul Nord, un spiriduș mic pe nume Spidi, care stătea pe
pervaz și se uita la geam. În timp ce Spidi privea dansul stelelor, tatăl lui
stătea la televizor.
-Urmează știrile! spuse
tatăl.
-Azi la canalul
nostru, avem de raportat o știre deosebită: Moș Crăciun a fost răpit de spiritele rele, a spus prezentatorul. Nu
știe nimeni unde l-au dus, dar avem câteva imagini.
-Tată, Moșul o să
fie bine? a întrebat Spidi îngrijorat.
-Sunt sigur că o
să fie bine, îi spune tatăl cu multă blândețe. Mă întreb cine o să îl salveze.
În
mintea lui Spidi au apărut diverse gânduri:
“Dacă nu o să-l găsească nimeni?! Dacă nu o să primim cadouri?! Dacă nu o să
mai avem Crăciun?!”.
Se pare că elfii
polițiști au început să patruleze, ca să vadă dacă pot găsi urme care să-i ducă
la spiritele rele și la Moș Crăciun. Nu a trecut mult până când unul dintre
polițiști a găsit o hartă.
Aceasta a fost
arătată și la TV, iar Spidi a reuțit să o vadă. Îndrăzneț cum era, s-a gândit să
se ducă să-l salveze pe Moș Crăciun, dar nu voia ca părinții lui să știe, așa
că a fugit pe ascuns.
Când a ajuns la
gară, a văzut o plăcuță pe care scria: “Destinația: Munții Înzăpeziți”.
-E locul unde
trebuie să ajung! a strigat Spidi fericit.
S-a dus la casa de
bilete, iar acolo era un domn, căruia Spidi i-a spus:
-Scuzați-mă! Aș
dori un bilet, vă rog!
- Imediat, spuse
domnul cu o voce serioasă.
Când Spidi aștepta
biletul, a văzut un șoricel micuț, care stătea lângă casă.
-Poftiți biletul! spuse
domnul, cu aceeași voce serioasă.
Spidi voia să ia
un bilet și șoricelului, care îi spusese că nu are bani, dar domnul plecase. Neștiind
ce altceva să facă, șoricelul l-a urmat pe Spidi. Călătoria a durat trei zile
și trei nopți, iar din fericire controlorul a trecut cu vederea peste lipsa
biletului. Astfel, cei doi au văzut câmpii, dealuri și lanuri de grâu, până
când au ajuns la Munții Înzăpeziți.
-Uite, Șori,
munții! a strigat Spidi încântat. Trebuie doar să trecem de ei. Nu va fi atât
de greu, nu?
Când au început să
urce, au observat că erau din ce în ce mai multe serpentine. Ajunși în vârful
muntelui, s-au bucurat de priveliștea foarte frumoasă. Au început să meargă la
vale și cu cât drumul era mai abrupt, cu atât trenul mergea mai repede.
O voce a rostit
tare:
-Am ajuns la
destinația “Munții Înzăpeziți”.
-Haide Șori, să
mergem! a strigat entuziasmat Spidi.
Au coborât din
tren și au mers pâna în dreptul unui magazin, lângă care se afla un lac. Acolo
pescuia un bărbat.
-Buna ziua,
domnule! Aș putea să cumpăr barca dumneavoastră? îl întrebă Spidi pe pescar. Vă
dau oricât aur îmi cereți!
-Desigur, răspunse
pescarul. Costă șapte galbeni.
-Mulțumim, a spus
Spidi, apoi i-a întins banii.
Au luat barca și
au pornit. Drumul lor a fost lung, așa că au călătorit și sub clar de lună, dar
și pe timp de zi. La un moment dat, Spidi a simțit un val de căldură și a văzut
niște dune de nisip. La un moment dat, au coborât din barcă, au traversat
câteva dune, apoi au dat peste o poartă magică. Aceasta desparte lumea
oamenilor de lumea spiritelor. Spidi știa despre ea de la știri.
Au trecut prin poartă
și au văzut o clădire, pe care scria “Casa spiritelor rele”. Spidi și Șori au intrat
în ea. Au observat multe creaturi: șerpi giganți, tigri cu dinți de sabie, mamuți,
fantome și alte creaturi stranii.
-Crezi că acolo îl
țin captiv pe Moșul? a întrebat Spidi, uitându-se la o ușă roșie.
Acesta chițăi de
două ori și se ridică în două lăbuțe.
-Voi lua asta ca
pe un “da”.
Cei doi au intrat
și l-au văzut pe Moș Crăciun. Era singur în acea cameră.
-Ce căutați voi
doi aici?
-Am venit să te
salvăm! zise Spidi.
-Dar cu spiritele
rele ce o să facem?
-Avem un plan!
șopti Spidi.
L-au eliberat pe
Moș Crăciun, au luat din dulap două cearceafuri able, s-au deghizat în fantome,
au ieșit afară și spiritele i-au observat, așa că au luat-o pe urmele lor. Din
fericire, sania Moșului a apărut parcă de nicăieri, iar Spidi, Șori și Moșul
s-au urcat în ea, salvându-se.
-Hai să mergem
acasă! strigă Spidi.
Când au ieșit din lumea
spiritelor, au traversat deșertul, apoi Munții Înzăpeziți. Pe drum, Moșul l-a
întrebat pe Spidi:
-Unde locuiești?
-Acolo! spuse
acesta, indicând cu degetul. În căsuța aceea roșie cu ușă albastră!
Sania s-a
îndreptat către casa respectivă. Când părinții l-au văzut pe Spidi alături de
Moș Crăciun au fost foarte fericiți. După ce sania a aterizat, mama l-a
întrebat:
-Unde ai fost,
scumpule?
-L-am salvat pe
Moș Crăciun!
-L-ai salvat? a
întrebat tatăl.
-Da!
Spidi le-a
povestit totul.
-Moșule, ți-a căzut căciula!
-Acum este căciula
ta! zise cu multă blândețe.
Acum că Moș Crăciun s-a întors, satul era din nou în siguranță și Spidi se simțea fericit, căci era cu părinții lui și cu șoricelul Șori, care a rămas la ei acasă. Au dansat cu toții în jurul bradului și s-au bucurat din plin.
Sfârșit
***Povestea a fost scrisă pe parcursul cursului de scriere creativă „O poveste de Crăciun”, organizat de Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș în perioada noiembrie-decembrie 2021.
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest text nu poate fi reprodusă sau utilizată în orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, fără permisiunea scrisă a coordonatoarelor acestui proiect, Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș (contact: office.mindgift@gmail.com). Orice nerespectare a acestor prevederi duce în mod automat la răspundere penală față de legile naționale și internaționale privind proprietatea intelectuală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu