Era odată un iepure pe schiuri. El era foarte nerăbdător și dansa cu multă bucurie, deoarece urma să meargă la o petrecere pe muntele de zăpadă. La acest eveniment participau prietenii lui: pinguinul Bob, care poartă mereu papion, foca Lola, care merge la petreceri de dragul prăjiturilor și șoricelul Kit, care este foarte rapid și aleargă toate pisicile.
Dintr-odată, în timp ce mergea spre petrecere, iepurele, pe nume Felix, s-a împiedicat în schiurile sale și a căzut într-o văgăună de pe munte. Mirat și speriat a început să caute o ieșire, dar totul a fost în zadar. Era înconjurat de întuneric și simțea adierea vântului, semn că se afla într-un spațiu destul de mare.
Deodată, a auzit un sunet ciudat care a devenit tot mai puternic. Iepurele pe schiuri s-a trezit cu ursul polar lângă el. Acesta i-a spus că știe ieșirea din văgăună, doar că va fi destul de dificil, fiindcă în drumul lor vor avea multe obstacole și fiindcă nu aveau lanternă.
Întâi de toate, Felix a scos din ghiozdanul său o frânghie groasă și a legat un capăt de lăbuța lui și celălalt capăt de lăbuța ursului, astfel încât să nu se piardă. Cei doi au început să meargă prin spațiul întunecat și au zărit câteva pietre fosforescente. În acea beznă, pietricelele erau singurul lucru pe care ei îl vedeau, așa că iepurele s-a dus să ridice o piatră, cu gândul să o folosească pe post de lanternă. Chiar înainte să o atingă, ursul polar l-a atenționat că este o piatră periculoasă. El a aflat acest lucru în urmă cu doi ani, când se plimba prin acea zonă cu prietenii lui. Fără să se gândească la faptul că în acel loc se petreceau lucruri magice, a scos pietricica albastră din buzunar și a așezat-o pe piatra fosforescentă. Ursul ar fi vrut numai să facă o poză, dar piatra albastră a dispărut. Acesta s-a speriat și s-a întristat că și-a pierdut obiectul norocos, așa că s-a dus acasă. Când a intrat în dormitor, a văzut piatra albastră pe noptieră, fix în locul de unde o luase în dimineața respectivă. Atunci a înțeles că orice lucru atinge piatra fosforescentă, este trimis înapoi la locul lui inițial.
Datorită atenției ursului, iepurele a scăpat de primul obstacol și au putut să își continue drumul, fără să fie întorși de unde au pornit.
Aventura lor către ieșirea din locul întunecat a continuat și, nu după mult timp, au văzut niște pietre luminoase și colorate! Ursul a grăbit pasul înspre ele, întrucât cristalele îl ademeneau prin sclipirea lor.
Felix și-a amintit imediat de un moment din copilăria lui, când era împreună cu bunicul său la schi. Bunicul i-a povestit despre niște cristale magice și periculoase, care dacă sunt atinse duc la pierderea memoriei.
Când Felix a văzut că ursul se îndreaptă înspre ele, l-a oprit și i-a pus o eșarfă la ochi, astfel încât să nu mai fie ademenit de cristale.
De această dată, iepurele l-a salvat pe urs.
Felix și ursul și-au continuat drumul și, deodată, au auzit niște glasuri, așa că s-au îndreptat către ele.
- Cine vorbește? a întrebat ursul.
- Suntem niște ființe de pe planeta Panteras și am venit în vizită.
- Cum ați ajuns aici? a întrebat iepurele.
- Planeta noastră a fost vrăjită de Soare și s-a transformat într-o stea uriașă, care a căzut și, astfel, noi am ajuns aici!
Iepurelui și ursului li s-au părut prietenoase ființele de pe planeta Panteras, așa că s-au gândit să le ajute.
- Dacă ne ajutați să găsim o scurtătură către petrecerea de pe muntele de zăpadă, vom avea grijă de voi. O să vă construim o casă și o să vă vizităm zilnic! Vă promitem un deal de mâncare!
Ființele au acceptat propunerea. Din fericire, corpurile lor erau luminoase, așa că au găsit imediat scurtătura către petrecere.
Când au ajuns la suprafață au mai mers puțin și ursul polar s-a împiedicat de o piatră, lovindu-se la cap. Când și-a revenit, după un minut, și-a dat seama că a uitat drumul spre petrecere. O vulpe și-a făcut apariția în calea lor. Ursul bănuia că este vicleană, pentru că a avut un văr îndepărtat care a fost păcălit de ea. Totuși, nu aveau o variantă mai bună, așa că iepurele a rugat-o să le arate drumul către destinația lor, dar aceasta i-a păcălit și le-a indicat cărarea de lângă casa vânătorului.
Din fericire, nu era acasă, așa că iepurele, ursul și ființele luminoase nu au pățit nimic.
- Aud ceva! a strigat una dintre ființele de pe planeta Panteras. Veniți după mine!
Aceștia au luat-o la fugă și după ce au străbătut doi munți, au ajuns la petrecere. Era momentul artificiilor. Părea că toată lumea sărbătorește victoria iepurașului, chiar dacă nimeni nu avea idee prin ce trecuse. Felix se simțea fericit, așa că a început să danseze!
Sfârșit
***Povestea a fost scrisă pe parcursul cursului de scriere creativă „O poveste de Crăciun”, organizat de Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș în perioada noiembrie-decembrie 2021.
Toate drepturile rezervate. Nicio parte din acest text nu poate fi reprodusă sau utilizată în orice formă sau prin orice mijloace, electronice, mecanice, fără permisiunea scrisă a coordonatoarelor acestui proiect, Alina-Carla Bratosin și Alessandra Gemeș (contact: office.mindgift@gmail.com). Orice nerespectare a acestor prevederi duce în mod automat la răspundere penală față de legile naționale și internaționale privind proprietatea intelectuală.
Comentarii
Trimiteți un comentariu